Stim sau nu stim, vrem sau nu vrem.. om sti totul oare dinainte de a ne naste? Suntem pachete de constiinte sau doar niste bucati de carne care se misca, fara pic de respect pentru organisme, pentru viata?
Venim, vedem, plecam.
Ne nastem ca sa murim, consumam ca sa regeneram, mancam ca sa cacam. Tot ce invie trebuie sa moara, suntem limitati la un ciclu, la niste reguli.
Chiar daca nu vedem limitele universului, ele exista. Pana si universul ne limiteaza, nu putem fi ceea ce vrem, ne supunem unei ierarhii pe care o materializam prin spirit intr-o ierarhie sociala, cream scari ierarhice pe care ne auto-situam si privim lumea de sus.
Astia suntem noi, oamenii. Cele mai complexe fiinte, fiintele care se iubesc mai mult pe ele insele in loc sa iubeasca natura.
Ne credem superiori doar pentru ca ne putem intelege intre noi. Nimeni nu si-a pus vreodata problema ca noi nu putem intelege animalele, poate doar atunci am fi cu adevarat cea mai evoluata specie. Suntem limitati, pana si animalele ne simt - dar noi nu le simtim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu